Incercare cu tableta grafica

A trecut ziua mea, iar al meu sot s-a gandit ca as merita o tableta grafica. Sau un aparat de masaj? ... sau o tableta grafica mai bine. Timp sa o folosesc nu prea am avut. Am facut o incercare-doua cu ea, dar m-am lasat ca nu aveam timp, nici rabdare. In plus, mai trebuia sa instalez ceva programele pe laptop si - culmea! - imi lipseste cheful cu desavarsire! Parca am atarnate de maini (si de creier) niste bolovani care ma trag in jos. ... Creierul e invadat de pitici care imi tot soptesc "ai altceva de facut!!!..." Drept urmare, am tot lalait-o si-am invartit-o, pana azi, cand am zis "hai bre, ca n-o fi asa greu."
E cam ciudat sa folosesti in loc de ustensilele clasice un creion si-o tableta... inca n-am reusit sa prind gustul desenelor facute cu ajutorul ei. Dar am facut o incercare si, fiind prima, ca orice prim pas, trebuie notat. Si de aceea notez si eu acest mic eveniment: primul "desen" facut din pixeli.

Am incercat initial sa fac un chip, o floare... dar deocamdata e prea greu. Si daca tot am fost un weekend la Zugreni, mi-am zis sa fac un apus de soare printre brazi. Sau, daca prefera cineva un rasarit...

Floarea soarelui si o fetita

A trecut ceva vreme de cand am postat pe blog ceva facut de mine. Si asta din varii motive - ba ca ne-am mutat din nou, ba ca am facut curatenie, ba ca au fost copiii bolnavi, ba ca, ba ca...
Dar iata ca a dat Domnul si m-am incumetat de i-am facut Mirunei un tablouas pe care il voi pune frumusel in camera ei - care acum e in mare parte cu nuante de portocaliu, grena si alb. Am avut mare noroc ca era plecata la gradinita, altfel cu siguranta nu scapam cu vopselele intregi - ba chiar teama-mi e ca n-as mai fi avut cu ce termina pictura! (drept urmare, am tema azi: trebuie sa-i cumpar acuarele si bloc de desen. mi s-a amintit inclusiv azi dimineata)

Lasand la o parte vorbaria - daca oi putea - va spun doar ca am desenat pe o placa subtire de 3mm de osb (asa se cheama?). O fetita blonduta (chiar daca miruna e bruneta dar na, sa aiba concurenta fata!), care a facut un efort deosebit cu stropitoarea din dotare si a-naltat o floarea-soarelui mai mare decat ea! Culorile sunt tari, ca asa am observat ca ii plac fetei mele. Ba chiar aseara, dupa ce terminasem lucrul, il tineam pe Damian in brate langa desen si era si el foarte incantat de ce facusem. M-am simtit si eu admirata - macar 2 admiratori cu siguranta am in toata lumea asta!

Winnie, Tupa-tup si Clopotica...

Winnie, Tupa-tup si Clopotica... oare ce au in comun aceste personaje? pai... un perete! Peretele unui nepotel pe nume Rares, un baietel cu ochi albastri, mari. Mamica lui (si sora mea) i-a daruit acest colt de poveste. Caci ea e cea care creionat personajele pe perete si a ales tonurile de culori ce-au urmat a fi asternute pe perete. Eu doar am ajutat! Dar mi-a facut atata placere, iar bucuria micutului a fost extrema! Sa nu mai spunem de bucuria tatalui, incantat de prezenta Clopoticai (ce oare au barbatii astia in cap - si el, si Korro - de stau si-admira un personaj de desene animate??? Trebuie sa studiez mai pe-ndelete problema...).
Postez aceste poze abia acum deoarece a durat ceva timp pana cand sora mea a scotocit computerul ca sa le gaseasca!

Invitatii pentru pentru niste persoane foarte speciale: bunicii

A trecut si botezul lui Mihnea, acum mic crestin careia ursitoarele i-au harazit un viitor frumos si plin de realizari! A fost scaldat in cristelnita, infasurat in crisma, apoi a petrecut pana seara tarziu (mare petrecaret Mihnea asta, zau asa!!!), pentru ca a doua zi sa fie imbaiat si ferchezuit de catre nana si moasa.
Iar la acest eveniment important, pe langa parinti, au luat parte si niste persoane foarte-foarte speciale: bunicii. Ei sunt cei care au capatat rabdarea aceea de nepretuit (pe care noi acum n-o prea avem) de a-i asculta toate nemultumirile, de a-l convinge ca ceea ce i s-a pus in farfurie e o mancare extraordinar de gustoasa, ca fructul acela negustat e delicios! Care zambesc chiar si atunci cand a facut o boroboata si-l cearta cu caldura... (cum pot oare face asta?). Care, chiar daca anii i-au mai garbovit, stau aplecati asupra lui veghindu-i primii pasi... si cate si mai cate lucruri nemaipomenite pot face acesti oameni minunati!
Pai, pentru asa persoane speciale, invitatia trebuia sa fie macar la fel de speciala. Pentru ca ii iubim mult-mult de tot!

Zbor

Am zis ca pictez, si pictez tot ce prind! Am terminat cu peretii (desi cel din baie inca asteapta niste pestisori)? Nu-i nimic! Exista si alte locuri bune care sa gazduiasca culorile acrilice. Spre exemplu, o usa. Ei bine da, o usa, intr-o camera albastra, cu perdele albastre cu norisori, cu parchet albastru si mobila albastra. Nu, nu e vorba de camera unui alt copil! E vorba de un tanar de vreo 25 de ani, caruia sora si mama lui au vrut sa-i faca o surpriza (placuta sau nu!) si au hotarat ca ceea ce-l reprezinta pe dansul foarte bine este vulturul. Cum peretii nu puteau fi pictati (si nici nu se dorea asta, pentru ca albastrul e culoarea lui favorita, daca nu v-ati prins pana acum), singurul loc de unde-si putea lua zborul vulturul meu era usa camerei lui. Si, pentru ca-ntr-o camera albastra un pic de galben e mereu bine-venit (nu ca in apartamentul meu, unde e mult galben si albastru ioc! - dar asta-i alta poveste) vulturul meu scruteaza norii, care ascund discret razele soarelui.

Si uite-asa, un vultur a prins aripi pe o usa!