marți, 14 decembrie 2010

Poftiti la cumatrie!

In ianuarie avem mare petrecere-mare! E timpul ca cel mai mic membru al familiei, nepotelul Mihnea Constantin sa intre si el in randul celor crestini si, de aceea, cu mare alai, poftim lumea sa petreaca! Si, pentru ca Mihnea s-a nascut intr-o zi de sarbatoare (14 octombrie - cand este pelerinaj la Iasi de Sfanta Paraschiva), poza bebelusului (cea de pe invitatii colorate - caci tuturor copiilor le plac culorile, nu-i asa?) s-a ascuns dupa frunzulite colorate de toamna.



Acesta este buchetelul de invitatii, care urmeaza a fi impartite, cu mare drag, de parintii care asteapta nerabdatori sa primeasca de la nasi un baietel crestinat si sa sarbatoreasca alaturi de cei dragi marea bucurie!



joi, 2 decembrie 2010

Alte floricele vesele!

Inca nu am cumparat plante in apartament. Nu sunt finante si pentru asta si, sincera sa fiu, nici nu stiu daca mi-as aduce aminte sa le ud! Asa ca, pentru ca tot mi-a mai ramas vopsea acrilica, m-am gandit ca ar fi bine daca si peretele bucatariei ar primi si el o "binecuvantare" din partea mea. Nu de alta, dar cand ne-am mutat, peretii erau vopsiti cu vopsea alb-murdar (tineti minte vopseaua cu care erau mazgaliti peretii bucatariilor pe vremea lui Ceasca?).
S-a chinuit Korro sa dea jos vopseaua, insa - surpriza! Sub vopseaua alb-murdar se mai gasea un strat de vopsea verde-mozaic. Si in unele locuri, vopseaua era indaratnica si vroia, fara doar si poate, sa stea acolo, pe pereti! Asa ca, dupa ce s-a muncit 2 zile cu dansa, a zis "la dracu cu ea" si a dat 2 straturi de vopsea alba peste. Dar imperfectiunile cauzate de cele 2 straturi de vopsea (o parte date jos, o parte nu) au ramas si-ti captau (nefericit) privirea!
Asa ca niste floricele vesele, mici si dragute, ar putea fi o solutie pentru ca ochiul sa se abata asupra lor si abia dupa aceea, daca doreste, sa vada si suportul pe care au fost ele postate.

joi, 25 noiembrie 2010

Crizanteme...

No, acum gata cu desenele-animate! Ca merita si sufletelul nostru (al celor mari, ma refer) o pata de culoare. Ei... pata de culoare sa zicem ca era deja postata pe pereti. Sub forma de var GALBEN, da' galben raaauuu! Si asta tocmai in sufragerie!
Optiuni? Sa varuim din nou, in albul cel mai curat, sufrageria? Ei bine... nooo, ca asta ar lua si timp, si bani, si-o gramada de mizerie. Asa ca am decis, ferm si hotarat (sunt sinonime? ... aaaa, da! si ce daca, eu vreau sa subliniez ideea) ca nici peretii astia nu pot ramane la nesfarsit asa de palizi si bolnavi. Drept urmare, ca de nicaieri, au inflorit 3 crizanteme, ca tot n-avem plante inca in apartament! Si stiti care-i avantajul? Ca nici macar nu trebuie udate!

miercuri, 24 noiembrie 2010

Camera copiilor - Miruna si Damian

Daca Miruna era singura la parinti cand am desenat Alba ca Zapada din apartamentul bunicilor, acum a mai aparut si-un fratior! Normal ca preferintele sunt diferite (chiar daca el e mic, caci de-abia daca face jumatate de an) - deci trebuia sa mazgalesc ceva ce sa impace si capra, si varza (momentan, cred ca pot sa afirm cu siguranta ca Miruna e capra... voi reveni la acest post peste 1 an, sa vad de-mi schimb parerea!). Drept urmare - pentru ca am inchiriat un apartament, sa stam noi 4 singurei, a trebuit sa ma gandesc ce desene ii plac Mirunei si ar putea sa il incante si pe Damian! Si... sa vedeti ce-am gasit:
1. Mikey, Minnie, Donald, Daisy si Goofy. Stau toti pe canapea, la o palavra. Toti sunt relaxati, mai putin Goofy, care parca presimte ca nu va dura mult pana cand Miruna isi va exersa talentele de pictorita si-i va creiona abil niste mustati sau altceva (credeati a scapat nealterat desenul cu Alba ca Zapada???? O... nu!!! Chiar daca a primit instructiuni clare ca pana la 5 ani nu are voie sa deseneze peretii!!!).

De asemenea, una din (as putea sa spun) obsesiile Mirunei este povestea lui Peter Pan si a baietilor pierduti. M-a innebunit de cate ori s-a uitat la desene, la filmul lui Dan Piza - „De-as fi Peter Pan” sau de cate ori a trebuit sa ii lecturez cartea! Si sa nu uit... Clopotica e si „favorita” sotului meu, pe care l-am si pus sa caute imagini cu dansa. Eu am desenat asta:
chiar daca preferinta lui era alta... Adica:

Sexy, aaa???? Prea sexy pentru mine, imi bag necazu-n casa cu asa ceva! In veci n-o sa pot arata ca dansa! :D

Si-o dedicatie speciala pentru Damian, care (cu siguranta???) va iubi masinile:
Da! Renumitul Fulger McQueen, alaturi de iubita sa, Sally...

Cenusareasa

O fetita iubea culoarea roz... si asa ca, fara nici o legatura cu preferintele coloristice, si-a dorit sa aiba in camera personaje din Cenusareasa - care, stiti si voi, are rochie albastra!!! Roz??? A, da... cred ca il gasim la fundita zanei si, daca ne straduim bine, dar bine de tot, il gasim si in bluzita vreunui soricel. Voi mai vedeti roz pe undeva???

Apropo, imi trebuie un aparat foto mai bun... :(








Prima mazgaleala pe pereti...

Asa a inceput... Pe atunci Miruna avea vreo 2 ani jumate. Acum are 4! E fetita mare! Si pentru ca peretii erau prea goi, si pentru ca jumatate de an nu m-a lasat s-o pup pe obrazul pe care a pupat-o Alba-ca-Zapada (de la teatru, evident), m-am hotarat sa aiba povestea aproape, cand se trezeste sau inainte de a adormi.
In varianta initiala, Alba-ca-Zapada, insotita de pitici, plutea eteric pe perete...

Asa ca, incet incet, la poveste s-au alaturat, pe rand, casuta piticilor, palatul masterei, ba chiar si o cascada venind din curcubeu, varsandu-se intr-un lac in care doua broscute verzulii stau de vorba cu un peste, mirate ca fac parte din poveste!